Nu pot să afirm că sunt un mare urmăritor sau fan a lui Jordan Peterson, (și asta din pricina faptului că nu am un nivel avansat de înțelegere a limbii engleze) însă nu am cum să trec cu vederea unele afirmații îmbibate cu sens.
Sunt unul din susținătorii opiniei libere indiferent de context și indiferent de persoană. Consider că oricine are dreptul să spună și cea mai cretină afirmație de pe pământ. Însă, totuși s-ar putea ca acea afirmație să nu fie deloc cretină, s-ar putea să fie una chiar foarte relevantă. Ce se întâmplă de fapt dacă tăcem?
Să presupunem că într-un grup de cinci persoane are loc o dezbatere sau un simplu dialog. Totuși, una dintre perosane nu e de acord cu opiniile celorlalți. Din start acea perosană are trei opțiuni: 1. Fie are un episod de ipocrizie maximă și brusc e de acord în mod formal cu ceilalți 2. Fie își exprimă opinia sa diferită de ceilalți 3. Fie tace. De cele mai multe ori este aleasă varianta 3 deoarece cu ea nu supără pe nimeni și cumva e la mijloc. Totuși în spatele ei stă o minciună.
Iată și logica. Dacă nu sunt de acord cu cineva/ceva și tac înseamnă că prin tăcerea mea aprob în mod indirect opinia celuilalt, chiar dacă nu sunt de acord cu ea; deci practic mint în mod pasiv. Desigur, opinia mea chiar dacă e diferită în conținut și poate chiar radicală, ea trebuie expusă elegant și cu mult calm. Deseori suntem forțați să înțelegem că dacă deranjăm cumva pe cineva, automat o facem în sens rău, fără niciun efect benefic, aducând chiar un prejudiciu moral interlocutorului. Cu alte cuvinte, nu există nimic bun în a aduce argumente contra unui subiect. Cu cât acceptăm mai mult “opinii oficiale” sau “opiniile specialiștilor” cu atât mai bine; până la urmă… la ce bună cogniția noastră?
Citiți cărți bune, documentați-vă, informați-vă, alegeți-vă modele sănătoase, verticale. Acestea sunt elementele care conferă siguranță și curaj în acțiunile noastre cotidiene.