Sunt tânăr. Nu am trăit acele vreumuri din ultimele veacuri. Nu știu cum a fost ”pe viu” atmosfera din sat. Nu cunosc viața țăranului în amănuntul ei. Nu cunosc provocările vieții sătești de zi cu zi. Tot ceea ce cunosc este mărturia ultimilor țărani în viață, adică de la bunicii mei; ultima generație care a trăit fără televizor. Desigur, o imagine despre viața satului românesc este completată și de câteva eseuri pe care le-am citit, scrise de filosoful și sociologul Ernest Bernea. Cu toate acestea sunt convis că nu este suficient pentru a dezvolta o exegeză sociologică asupra mediului rural din ultimele două veacuri. Dar, oricum, nu asta e ideea, nu despre asta vreau să scriu. Acest articol este un elogiu adus mesagerilor tradiției, conservatorilor culturii românești, adică, bunicilor și străbunicilor noștri.
Continue reading Modelul meu este țăranul