Am început și eu -cumva- să mă apropii de natură din mai multe pricini. O să enumăr aici câteva avantaje, apoi voi continua cu jurnalul zilei drumeției. Din pricina faptului ca mă identific din ce în ce mai des cu persoana activă dornică de activități, am stat și m-am gândit ce mă reprezintă cel mai mult. Sporturile de iarnă? Înotul? Fotbalul? Ciclismul? Toate pe care le-am enumerat sunt foarte faine și le practic ocazional, însă niciuna nu poate completa pasiunea mea preferată : fotografia. De ce? Pentru că necesită concentrare și ești cumva constrâns de mediu. Așa am descoperit drumețiile, sau cum se mai zice pe la noi “hiking-ul”. Iată câteva părți faine ale acestei activități.
➴
- Aport semnificativ sănătății fizice (cardiovascular și muscular, cel puțin) și mentale; aș forța un picut și aș spune că și spirituale.
- Conectarea cu natura în cel mai concret mod.
- Îți dezvoltă abilitățile de orientare turistică.
- Satisfacția de a te depăși și de a-ți dori să ieși din zona de confort; dar mai ales atunci când îți iese! :))
- Ai acces la cele mai faine peisaje!
- E printre cele mai “low-cost” activitati. Ai nevoie doar de bani de combustibil, cateva sandwich-uri și o sticlă cu apă. Da, așa e, ai nevoie și de un minim necesar la nivel de echipament însă nu știu ce ar putea fi mai mult decât un ghiozdan, bocanci adecvați, recipient pentru apă, și nu știu ce ar mai fi, aaa da, un smartphone cu o aplicație pentru orientare. Poate sunt eu prea minimalist sau poate că sunt la început și încă nu-mi dau seama ce ar mai trebui să conțină rucsacul (poate îmi puteți sugera voi în comentarii o listă completă). Dar din prima drumeție pe care am avut-o – și despre care voi scrie în continuare – doar acestea pe le-am avut.
➴
Buuun! Am ales ca traseu de debut Piatra Secuiului pentru că o mai vizitasem odată, asta cam acum câțiva ani, și eram cumva familiarizat cu zona. Diferența față de data precedentă a fost că am ales să continui traseul pe crucea albastră. Prima oară am urcat Piatra apoi am ales să cobor versantul pe partea abruptă.
➴
De data asta am zis să urmăresc crucea albastră pe traseul care ocolește cumva Piatra Secuiului. E un traseu mai lejer, dar mai lung, și are multe zone interesante. Cea mai faină zonă care mi-a plăcut mult a fost la ieșirea din pădure, spre satul Colțești. Drăguță tare! La un moment dat m-am așezat pe un buștean căzut pentru a mă odihni puțin. Singurul sunet care se auzea era cel făcut de foșnetul frunzelor care se mișcau ușor la adierea vântului. Superb!
➴
Vă spuneam mai sus că e nevoie de un smartphone și o aplicație de orientare pentru a-ți origaniza cumva drumeția. Eu am folosit -și sunt convins că voi folosi în continuare- aplicația ”Munții Noștri”. E o aplicație foarte bună, prietenoasă, ușor de folosit și are o grafică care te ajută să te localizezi și să urmezi traseul chiar dacă poate nu reușești să observi marcajele. Pe lângă asta se mișcă foarte foarte bine chiar și cu semnalul slab. Deși e gratuită, m-a convins și mi-am făcut un abonamnet pe 9 luni, mai mult ca o formă de recunoștință, pentru că nu știu cât de des voi reuși să ajung pe potecile cu marcaje.
➴
În total am băgat 12.68 km, 644m diferențe de nivel și 17 734 de pași; toate acestea în 3 ore. Mă așteptam ca a doua zi să am o ditamai febra musculară, dar se pare că de data asta m-a ocolit și a mers la altcineva :)) . Vreau să scriu despre fiecare experiență. Dacă vrei să aflii chestii din experiențe faine, abonează-te la newsletter. ^^