Apa este o comoară, un tezaur. Mi-e sete de oameni. Mi-e sete de oameni echilibrați. Mi-e sete de oameni care nu judecă. Mi-e sete de oameni care văd frumosul. Mi-e sete de oamenii gri. Mi-e sete de oamenii care își acceptă fricile, care își acceptă vulnerabilitățile dar care își valorifică și virtuțile în slujba celor din jur. Mi-e sete de oameni care încurajează. Mi-e sete de oameni care mă opresc și spun <Ce frumoasă este viața, Sergiu, așa cum am primit-o, prin văi dar și pe culmi. În văi pentru că poți auzi susurul firului de apă, și pe culmi pentru că soarele te încălzește.>
⁂
Gura-mi-e uscată, corpul ostenit. Arșița pe care am simțit-o mulți ani m-a uscat. Mintea a luat-o razna; alergam după miraje. Căldura istovitoare îmi creia o adevărată Fata Morgana a izvoarelor de sens. Dorința de a ajunge acolo nu îmi seca doar corpul, ci și mintea, dar mai ales inimia.
⁂
Dar de ce să fug după miraj? De ce să nu stau? De ce să nu mă odihnesc? Măcar puțin…
⁂
În ultima perioadă de timp am descoperit comori, comori de oameni. Dar de ce am descoperit doar acum? De ce nu am descoperit cu mult timp în urmă? Deși ei erau mereu pe lângă mine. De ce nu am vrut să sap în stratul superficialității mele în ceea ce privește imaginea oamenilor din jurul meu…? Oare era un efort colosal? Sau poate nu știam că dacă sap în stratul superficialității dau de omul-comoară?
⁂
Nu săpam din egoism, din preaplinul eu. Deși eram însetat și corpul cerea apă, mintea refuza să îi ofere. Nu simțeam suferință; deci nu aveam nevoie de (re)sursă. Asta până când m-am prăbușit. Cu ultimele puteri am început să alerg după “oaze” din care să mă adap, după miraje, după Fata Morgana. Dar m-am oprit. Sursa apei era lângă mine, trebuia doar să sap puțin în superficialitate și ego cu lopata recunoștinței. Începând să sap am descoperit ușor, ușor, câte un om care se regăsește în primul paragraf, iar corpul, mintea și inima au început să învie, ba chiar să înflorească. Mi-aș dori să pot și eu într-o zi să fiu o resursă de apă curată și rece celor din jurul meu care sunt însetați și istoviți.
Cat de frumos spus . ❤️