Ceea ce vei citi aici cu siguranță știai deja, dar poarte nu ar strica o confirmare din partea mea.
Nu m-am gândit “să-nvâț a muri vreodată”. De fapt, nu m-am gândit că o memă va fi laitmotivul unui articol pe blog, ținând cont de caracterul ei comic și ușor vulgar. În cele ce urmează mă voi concentra mai mult asupra personajului din apă; girafa. În spatele acestei caricaturi comice la suprafața stă, de fapt, în profunzime o înțelepciune demnă de pateric*.
Vei zice poate “Bun, bun, dar unde vezi tu înțelepciunea aici unde girafa încearcă un sarcasm fin asupra prietenilor de faună? N-ai simțu’ umorului? Ce naiba, ești de piatră?” Stai “Liniștescu” că p-asta am prins-o, și chiar mai mult decât atât. Tocmai de asta vreau să duc gândul mai departe, fără să mă opresc la hi-hi-hi-ha-ha-ha. Cum zicea un clasic în viață : mai bine overthinker decât nothingthinker.
Încă din contextul familial suntem îndemnați (să nu spun constrânși psihologic) să fim ca ceilalți care ies în evidență cu ceva. La început suntem comparați cu cei care au o cogniție peste medie, apoi poate suntem comparați cu cei care au o capacitate fizică remarcabilă, apoi poate suntem comparați cu cei care au un talent artistic, și de ce nu, la un moment dat suntem îndemnați sub presiunea unei aspre judecăți a Marelui Judecător să fim virtuoși ca sfinții din vechime, căci altfel s-a zis cu noi.
Cam totul se învârte în jurul “trebuie să fii, trebuie să devii ca și…”. Bun, poate îmi vei spune “Acuma ce vrei să zici? Că tre’ să stăm și să ne uităm pă păreți?” Nu. Adică pe jumătate. Trebuie să stăm un pic dar să ne mai și uităm spre noi. Revin la ilustrația de mai sus. Dacă era cineva în spatele acelor animale de pe mal și le îndemna să fie și ele ca Frank(?), deznodământul îl poate anticipa oricine.
Folosindu-mă de o mică analogie pot spune că Frank este inconștientul de serviciu. Frank este personajul care se găsește în societatea noastră, că vorbim de familie, școală, job, biserică. Frank a primit de la Dumnezeu în dar însușiri pe care ar trebui să le folosească în scop personal sau cel mult în a-i ajuta pe cei din jur. Însă Frank alege să trateze cu sarcasm și superioritate pe oricine care nu reușește performanțele sale; să nu se înece, în cazul de față. Ce văd că a mai făcut Frank aici? Și-a pus în valoare calitățile sale într-un context total nepotrivit. Poate un context potrivit pentru a sublinia avantajul gâtului său lung ar fi fost culegerea unor fructe dintr-un pom înalt oferindu-le și celorlalți.
Așadar, nu este înțelept a jindui după calități deosebite pe care alți oameni le-au primit în dar. Ei le-au primit cu un scop iar scopul nu ne este cunoscut, este o taină. Ce este relevant și “revelant” se află în fiecare din noi. Necesită un pic de atenție și câteva întrebări. Cum ar fi : “cine sunt? ce îmi place să fac? unde doresc să ajung? care-mi este măsura?” Fii tu însuți, și nu, nu la modul vulgar, ci la modul de a împărtăși bucuria cunoașterii de sine și celorlalți; atunci îți vei da seama că nu ai nevoie să îl urmezi pe Frank, ci acolo pe mal, cu însușirile deosebite descoperite, vei fi un prilej de bucurie pentru cei de lângă tine.
*Colecție de povestiri din viața vechilor călugări (trecuți de Biserică în rândul sfinților); text care face parte dintr-o astfel de colecție.