Vorbeam cu cineva zilele acestea despre gesturile simple, banale și nesemnificative pe care până mai ieri le vedeam deseori în societate. Discuția a plecat de la un reel pe instagram în care erau transpuse două situații similare ca și context, însă foarte diferite prin nuanțele socio-psihologice.
⁂
Era vorba despre un barbat care intra la magazinul din colț să își cumpere un suc, gumă și nu-mai-știu-ce. Bărbatul intră cu zâmbetul pe buze (am scris inițial din greșeală ”bune” în loc de ”buze”, dar e atât de semnificativă greșeala aceasta, deoarece merge perfect) în timp ce îl salută cu bucurie pe vânzător, ca după o lungă revedere. În timp ce mergea spre frigider să-și ia sucul, atitudinea de bucurie a momentului era păstrată pe chipul său. La tejghea discută într-o atmosferă jovială cu vânzătorul având în spate o relație lungă client-vânzător, dar mai ales prieten-prieten. La final îi spune să păstreze restul și pleacă cu aceeași atitudine, iar vânzător rămâne cu acea energie bună. Cea de-a doua parte a reel-ului, arată clientul la un alt magazin (sau același, dar după o perioadă mai lungă de timp) la o casă de marcat self-scan, într-un peisaj de singurătate și tristețe.
⁂
Să fie acesta un semn spre direcția în care ne îndreptăm? Nu știu, însă vreau să rămân în zona optimistă; și îți zic și de ce. Voi aduce în vedere câteva contexte faine care cumva revelează faptul că nu e nimic pierdut, și că nu ne îndreptăm spre mai rău.
⁂
Un gest simplu care îmi vine acum în minte este acela de a ține ușa deschisă pentru cel pe care îl observi că vrea să intre/iasă. Am întâlnit acest gest simplu, însă atât de frumos, atât la magazine cât și la scara blocului. Mi se pare fain de tot!
⁂
O altă situație drăguță care îmi vine acum în minte este legată stric de cultura locului. În Cluj vinerea transportul public este gratuit. Unii oameni uită asta, sau uită că e vineri, sau pur și simplu nu știu de această regulă. Ei bine, nu o singură dată am pățit ca în momentul când să duc cardul spre pay-point, să îmi spună cineva ”azi nu trebuie să plătiți, e gratuit”. Eu îl casific ca un gest drăguț de grijă pentru celălalt.
⁂
Un alt context în care am întâlnit un gest drăguț a fost atunci când la un moment dat trasesem mașina pe dreapta. Am pornit luminile de avarie pentru a fi vizibil și a nu crea incidente, am ridicat capota și am început să umplu recipientul pentru lichidul de parbriz și să verific dacă totul e în regulă la motor. În cele câteva minute s-au oprit pe rând doi șoferi să mă întrebe dacă totul e în regulă și dacă am nevoie de ajutor. Acest gest mi s-a părut atât de fain!
⁂
Lista acestor situații poate continua, însă mă voi opri. Te rog să o continui tu pentru tine și să îți dai seama câte lucruri frumoase se întâplă în jurul nostru, dar mai ales, câți oameni minunați sunt încă printre noi. Zic să prețuim aceste momente și acești oameni.