Mi-e sete

Apa este o comoară, un tezaur. Mi-e sete de oameni. Mi-e sete de oameni echilibrați. Mi-e sete de oameni care nu judecă. Mi-e sete de oameni care văd frumosul. Mi-e sete de oamenii gri. Mi-e sete de oamenii care își acceptă fricile, care își acceptă vulnerabilitățile dar care își valorifică și virtuțile în slujba celor din jur. Mi-e sete de oameni care încurajează. Mi-e sete de oameni care mă opresc și spun <Ce frumoasă este viața, Sergiu, așa cum am primit-o, prin văi dar și pe culmi. În văi pentru că poți auzi susurul firului de apă, și pe culmi pentru că soarele te încălzește.>

Continue reading Mi-e sete

Viața-n alb-negru

Nu voi intra în subiecte grele cum ar fi întrebarea despre “ce este binele?” sau “ce este răul?”. Nu știu dacă este necesară o opinie, cel puțin nu cred că acum. Însă vreau să îți scriu despre alb și negru, însă nu în sensul lor de non-culori, ci despre sensul lor ca opinii clare despre un subiect sau altul. M-am aflat -și încă mă aflu- în zona confortului de a vedea lumea într-un sistem binar, clar, concis, dar și rigid. Mă aflu în zona în care aparența întâmplărilor din viața de zi cu zi mă face să rămân confortabil în a pune culoarea neagră sau albă pe acest tablou.

Continue reading Viața-n alb-negru