ganduri – sergiu nicola

Echilibrul care (te) zidește

❃

Voi începe cu redactarea cuvintelor lui Isaac Sirul : “Când demonii văd pe cineva mergând în lumina minții lui prin echilibrul făptuirii lui și ostenelile lui măsurate, se luptă cu el prin dezechilibre, ca el fie să micșoreze, fie să sporească una din aceste osteneli, pentru că ambele lucruri sunt deopotrivă de vătămatoare.“

Poftim îndrăzneală!

Ce bine (sau nu?) că avem acces la tot acest sistem digital în care putem expune orice gând, orice creație vizuală, muzicală sau chiar literară. Cred că dacă trebuia să public câteva gânduri, undeva pe niște foi, până la varianta finală, rupeam un întreg caiet de file. Dar în acest context al digitalului, am șters rânduri, am șters articole înainte a fi publicate, am corectat și reformulat zeci, sute de propoziții și fraze. Tot ceea ce am șters după zile sau chiar săptămâni de cugetare asupra unei idei, a sfârșit cu un rigid “Ce naiba? Cui îi pasă până la urmă?!”

Preotul și șacalii

Articolul ăsta îl scriu la câteva luni după un incident petrecut în sânul bisericii ortodoxe, asta tocmai pentru că m-am lăsat de sportul național “aruncatul-cu-părerea-în-secunda-doi.” Am ales să îmi exprim opinia asupra unui subiect sensibil, nu la cald, ci la rece. Pe scurt, a fost vorba de un preot care a fost acuzat pentru niște fapte imorale și neduhovnicești în raport cu o femeie.

Înțelepciunea inegalității

Ceea ce vei citi aici cu siguranță știai deja, dar poarte nu ar strica o confirmare din partea mea.

Nu m-am gândit “să-nvâț a muri vreodată”. De fapt, nu m-am gândit că o memă va fi laitmotivul unui articol pe blog, ținând cont de caracterul ei comic și ușor vulgar. În cele ce urmează mă voi concentra mai mult asupra personajului din apă; girafa. În spatele acestei caricaturi comice la suprafața stă, de fapt, în profunzime o înțelepciune demnă de pateric*.

Scapă cine poate

Am stat puțin pe gânduri pentru a alege unul din cele două titluri pe care le aveam în minte pentru acest articol; “scapă cine poate” sau “scapă cine vrea”. Ele nu se exclud, poate mai degrabă se completează. Poate după ce parcurgeți tot articolul îmi sugerați voi care este mai potrivit. Dar nu despre asta vreau să vorbesc acum, ci despre disperarea omului de a se agăța de orice lucru pentru a minimaliza suferința și pentru a maximiza fericirea, și de asemenea pentru a lăsa moștenire o lume mai bună.

“Metodologia” iubirii

Ce este iubirea? De unde vine? Cum apare?

Oamenii vorbesc foarte mult despre iubire; atât de mult se vorbește despre iubire încât noi am definit-o după mintea noastră, după trăirile noastre și folosim foarte des sintagma “tu mă iubești?” sau “de ce nu poți iubi și tu?”. Dar haideți să vedem; care este geneza iubirii?

Lupta cu gândul

”Viața e un război; nu cu ceilalți, cu noi” spune un poet contemporan pe instrumental de muzică rap. Lupta cu gândul poate e cea mai dificilă luptă de dus în viața unui om cu rădăcini evenghelice. Lupta cu gândul destabilizează, deoarece orice război se duce în condiții grele, lipsit de armonie, de bucurie și evindet de pace. Analogia războaielor militare cu cele personal-introspective este valabilă 100%. Logistica, instrumentarul este același. Taberele sunt aceleași : cotropitor și cotropit, învins și învingător. Efectele sunt pe măsură; răni, durere, și uneori chiar moarte.