Am ascultat acum câteva săptămâni un podcast în care unul din interlocutori era domnul Oreste Teodorescu. (Îmi place mult de Oreste; prima oară am auzit de el când l-a invitat în emisiunea lui “Codul lui Oreste” pe Cedry2k. Experiența vieții și căutările lui l-au făcut să ajungă la o maturitate ce emană echilibru și înțelepciune; rar întalnite în societatea de azi.) În șirul de întrebări la care a răspuns, s-a pus problema binelui și răului. Acest subiect mi-a atras atenția în mod deosebit deoarece caut răspunsuri și definiții ale acestor două concepte.
✲
Oreste Teodorescu a spus ceva uluitor și revelator în egală măsură, pentru mine cel puțin. “Suntem și buni, și răi. Dacă suntem tot timpul într-o luptă bine-rău, rău-bine, noi nu găsim nicio pace. Pacea care e mântuitoare, este o împăcare a contrariilor din om.” Cu alte cuvinte, scopul nostru, al oamenilor, nu este acela de a extirpa răul din noi, ci de a face ce ne stă în putință ca atât răul cat și binele din noi să conviețuiască în armonie. Unii s-ar sminti la această afirmație, însă ea îndeamnă la introspecție și la cercetare aprofundată.
✲
Pot locui ambele în armonie în corpul nostru care este templul Duhului sfânt? Evident că pot, însă nu prin “pedagogia” haosului, a extremelor, a dezechilibrului. Eu definesc armonia dintre cele două elemente prin îmblânzirea răului de către bine. Răul nu trebuie eliminat -așa cum susțin unele dogme religioase-, el este un barometru al nivelului nostru de toleranță, el ne poate indica niște limite, poate indica derapaje. Este bine-venit.
✲
Binele și răul sunt doi prieteni buni iar armonia dintre ei este dată de conștință. Aici mă refer la faptul că răul în prezența binelui se înmoaie, devine flexibil, acceptă și chiar se supune cu sfială căldurii cu care binele acționează în inima omului. Răul în acel moment nu dispare, ci se transformă. Dar ca acest lucru să se întâmple, binele trebuie cultivat, și nu oricum, ci prin oameni, prin cei de lângă noi.
✲
Așadar, nu cred că targetul omului este perfecțiunea, infailibilitatea, ci împăcarea sau chiar armonia dintre bine și rău, dintre lumină și întuneric, dintre alb și negru.