Am lăsat un pic să “curgă” timpul pentru a scrie un “review” la rece despre experiența de la Electric Castle 2023 – în continuare “EC”-, că nah, păcat să treacă momentul fără să notez câteva lucruri pe care le-am observat cu ochiul meu critic. Am fost împreună cu nepo2 (aka nepotu’) – în continuare “E”- sosit de departe pentru a sta câteva zile la Cluj. Am beneficiat de acest context așa că am achiziționat din 2-3 clickuri două bilete la EC. Biletul pentru o singură zi de festival a fost 370 de lei, voi explica mai jos de ce am menționat asta.
Voi trece așa, gradual, de la chestiile faine la alea mai puțin faine până la finele acestui “eseu academic.”
Din Cluj până la festival am luat trenul căci : 1. e mai fain, 2. e mai ieftin, 3. alcool. Distanța din gara/halta de la Bonțida până la festival să tot fie 8314 de coți, adică vreo 45 de minute de mers pe jos prin praf, caniculă și putoare. Dar hei, ce să vezi; când ne-am dat jos din tren un baiat și o fată ne abordează și ne propun să ne ia cu mașina participând la taxa parcării festivalului. Ajunși acolo ca la clasa “VIP” cu șofer personal, acei tineri – big up Narcis & Ela, vă suntem recunoscători – ne-au oferit transportul din partea casei.
Acum o să înșir câteva chestii faine pe care le-am remarcat dar mai apoi – ca să fie reviewul cât mai obiectiv – le voi zice și pe cele nașpa.
În primul rând, felicitări EC pentru locul ales. Atmosefara super faină; castel, iarbă verde, aerisit, mici stage-uri amenajate în locuri drăguțe și ferite de arșița soarelui. Muzica; depinde de gusturi, eu am mers pentru Subcarpați, dar m-am bucurat să aflu cu câteva ore înainte că la vestival vor concerta încă doi artiști pe care îi ascult: Dragonu (a concertat cu trupa Specii, deci nu solo) și Valeria Stoica. Ah, ce contrast frumos! Ce ziceți ce combo în creierul meu? M-am bucurat că cei doi au fost programați astfel încât să nu se suprapună, deci am putut să le urmăresc evoluția pe șcenă.
Acum să punctez câteva lucruri care nu mi-au plăcut. Mai sus spuneam despre tinerii care s-au oferit să ne ajute cu transportul și nu ne-au perceput nicio taxă pentru asta. Ba mai mult, ne-au oferit niște informații esențiale despre festival și cum ne putem organiza mai bine în ceea ce privesc activitățiile artistice cât și cele comerciale. Când am ajuns la festival m-am grăbit să le cumpăr ceva de băut ca semn de recunoștință, dar șoc: “Nu putem să acceptăm plata în numerar”, întreb: “De ce?”, răspunde: “Nu știu, dar nu se poate.” Am aflat mai apoi că pentru a plăti trebuie să încarc cu bani brățara primită la intrare. Mi-am zis, “ookei, doar n-o să mă uit la stele”. Am căutat un chioșc unde pot încărcat brățara în ditamai țarcul luându-mi aproximativ 10 minute. După ce am avut banii pe brățară, ajuns la “beer-point”, șoc: prețuri neașteptat de mari. Dacă voiai 2-3 beri și un sandwich ajungeai fără nicio problemă la 100 lei.
Un alt lucru care nu mi-a plăcut au fost travestiții care mișunau p-acolo etalându-și de la noile achiziții vestimentare, coafura, machiajul până la mersul pe tocuri. Dezgustător.
Un alt lucru neplăcut a fost că erai perceput de către jandarmi ca potențial infractor. Pentru simplu fapt că am râs mai zgomotos, un jandarm ne-a luat la percheziție atât pe mine cât și pe E ca nu cumva să deținem droguri sau mai știu eu ce.
Acum să îți zic cum erai perceput de către organizatori; ca un produs, pe care îl cumpără cu -371 lei (adică nu ei plătesc, ci tu) pentru a crea prin propriul său consum (produse comerciale din cadrul evenimentului: chirii, mâncare, băutură) valoare adăugata profitului (adică plătești 371 ca să ai prilejul să mai plătești și alte servicii/bunuri pe care nu le puteai achiziționa din altă parte fiind constrâns de context). Dar să nu uităm, un festival în primul rând e un business, nu e o acțiune filantropică. Barometrul calității lui este satisfacția consumatorului.
Daar, am conștientizat ceva: e mai prețioasă o întâlnire restrânsă cu prietenii, culmea, care nu costă nimic, decât o întâlnire sărăcăcioasă cu necunoscuți.
Salut, EC! Îmi face plăcere să nu te mai revăd.