Întrebarea complementară a afirmației din titlu ar putea fi “Ce ai putut descoperi WOW în Budapesta”?
În două cuvinte: aproape tot.
Am călătorit în Budapesta cu mașina personală. Primul impact asupra mea a fost modul de organizarea a traficului și decența cu care ungurii conduc. Claxoanele mașinilor se auzeau foarte, foarte rar. Politețea șoferilor a fost remarcabilă, cu atât mai mult cu cât aveam numere de înmatriculare de România. Singurul minus pe care l-am găsit acolo a fost metoda de plată a parcărilor publice. Nu știu din ce cauză, însă tonomatele de bilete funcționau exclusiv cu forinți-fise. Nu funcționa nici plata cu bancnote, nici cu cardul și nici online prin aplicație. Așa că, am început să umblăm pe la toate buticurile să schimbăm bani pentru a putea plăti, ca să nu ne trezim cu ditamai amenda. Auziserăm că milițienii unguri nu iartă nicio nelegiuire, așa că ne-am conformat în secunda doi.
Cazarea și gazda. Locul unde am fost cazați a fost mai mult decât decent având în vedere costul. Cazarea a fost situată undeva la 2-3 kilometri de centrul orașului; perfect cât să o iei la pas, să faci mișcare dar și să alegi alte alternative prin mijloacele de transport în comun în cazul unei situații meteo nefavorabile. Gazda ne-a primit personal, cu zâmbetul pe buze petrecând cu noi 10-15 minute explicându-ne anumite facilități ale apartamentului dar în mod deosebit atracțiile tursitice din Budapesta. Ne-a oferit o hartă unde de față cu noi, cu un pix în mână, a trasat linii, săgeți, a încercuit, a subliniat tot felul de locuri și evenimente unde putem cunoaște cultura și tradiția maghiară. Doamna a fost pur și simplu, wow!
Serviciile publice. Aici aș începe cu traficul auto. Traficul auto în Budapesta este foarte bine organizat; este aerisit, fluidizat, bine gândit. M-am simțit foarte bine la volanul mașinii. Am intrat în oraș cu morcovul la mine dar după maxim 10 minute, l-am aruncat pe geam. Nu mai știu exact cum s-au organizat în ceea ce privește problema transportului pe bicicletă dar îmi aduc aminte că era suficient loc pentru bicicliști, atât pe bulevardele mari, cât și pe străzile adiacente. Trebuie să recunosc că nu am călătorit cu autobuzul pentru a-mi face o părere; deci la acest capitol nu voi adăuga nimic, pentru că nu-mi place să vorbesc doar ca să sune. Însă, am circulat cu tramvaiul și pot spune că am fost impresionat de faptul că tramvaiele ofereau confort, atât în interior cât și în programul de circulație. Am putut ajunge într-un timp scurt de la un obiectiv turistic la altul bucurându-mă de peisajul arhitectural al fiecărei clădiri. Daaar, cel mai tare mi s-a părut metroul. De departe metroul din Budapesta este cel mai genial metrou pe care l-am văzut ever! Ungurii au dorit să păstreze atmosfera imperială nu doar prin conservarea arhitecturii, ci și prin atenția acordată designului metroului și a stațiilor de metrou, creând o atmosferă anacronică. Genial! Un alt aspect pe care l-am amintit mai sus este arhitectura. Nu am văzut niciun oraș atât de bine conservat arhitectural ca Budapesta! Am văzut foarte multe clădiri vechi, și nu oricum, ci restaurate în totalitate! Parcurile și piețele publice le-am găsit curate lună. Trotuarele și străzile la fel, cu foarte mici excepții unde era un flux mare de oameni. Am remarcat de asemenea atenția autorităților pentru vegetația urbană. Erau foarte mulți copaci în parcuri și pe marginea străzilor. Și nu doar atât. Tocmai se desfășura o campanie de plantare a nu-știu-câte-zecii-de-mii de puieți în oraș. De asmenea am remarcat atmosfera de siguranță a orașului. Am umblat atât ziua cât și noaptea pe străzile Budapestei însă n-am avut nicio secundă de nesiguranță; și nici cerșetori n-am văzut. Bravo Ungaria! Bravo Budapesta!
Ungurii. Trebuie să recunosc din capul locului că am plecat spre Ungaria cu prejudecăți pe fundament naționalist. Mă așteptam ca ungurii auzindu-ne vorbind în limba română să se raporteze diferit la noi, sau cel puțin să se uite urât. Dar, spre surprinderea mea, a fost chiar pe dos. De la gazdă până la chelnerul de la restaurant, fiecare om pe care l-am întâlnit s-a raportat la noi cu atenție și bun-simț. Trebuie să mai menționez faptul că am observat o diferență de raportare la ungurii din Ungaria și la ungurii din România. Ungurii din România par frustrați, nemulțumiți și îi văd pe români ca pe niște vrăjmași; toate astea le-am simțit pe pielea mea născându-mă și crescând în Transilvania. Nu același lucru pot spune că l-am simțit în Budapesta. O fi oare pentru că populația capitalei Ungariei e mai destupată la minte (?), nu știu. A, încă ceva aici, majoritatea ungurilor comercianți știu limba engleză; acest lucru ne-a oferit un confort psihologic și mai mare. Șiii, cel mai important lucru, ungurii sunt modești, în sensul în care am simțit asta atât în atitudine, în fizionomie, și chiar în vestimentație, adică se îmbracă deloc sofisticat.
Poate sună cam mult, dar este un adevăr trăit pe bune; am simțit în Budapesta cel mai familiar oraș în care am fost în afara României. Nu m-am simțit o secundă ca fiind un străin. Până acum Budapesta rămâne pe primul loc în preferințele mele. Anul acesta este pe listă spre vizitare Belgrad. Vom vedea ce va fi și ce voi descoperi acolo.
Acest articol este un elogiu bine meritat capitalei Ungariei, Budapesta.