De multă vreme în biblioteca mea zăcea o carte cu o copertă de un albastru enervant. Am avut în planul de lectură titlul acelei cărți însă mereu îmi dădeam de lucru cu alte titluri. Motivul real pentru care o tot amânam era elementul estetic. Editura care a tipărit-o n-a înțeles că nu e suficient să ai conținut și un titlu bun, ci trebuie și un ”ambalaj” pe măsură. Oricum, trecem peste asta.
Pentru început vreau să spun că majoritatea subiectelor despre care îmi place să citesc țin de sfera memorialistică (de obicei mărturii din experiențele trecutului apropiat, mai exact finele secolului XIX-secolul XX), teologică și filozofică, adică subiecte care nu prea au legătură cu văzutul, ci mai mult cu nevăzutul.
Bun, mergem mai departe. În carte este vorba despre un bărbat grec (în continuare „grecul”) care începe căutarea sensului pe plan spiritual fiind atras în mod deosebit de practicile spirituale din orient. Începe să practice aceste exerciții la început în Atena iar mai apoi ajunge în India în căutarea celor mai mari inițiați în yoga. După ce ajunge cu greu la ”Guru” și acceptă rațional (nu și spiritual) ritualul de inițiere, grecul primește mai multe ”harisme”, printre care putere mentală. Acea putere era asociată elementului psihologic. El mărturisește că în India erau foarte mulți europeni veniți pentru a obține în mod expres -prin intermediul yoga- o situație financiară foarte bună. Unii dintre ei chiar reușeau să își atingă acest scop. Toate acestea se puteau obține prin mijlocirea nevăzută a ”gurului” pentru practicantul care își punea mintea/rațiunea/cogniția în slujba acelui mare inițiat yoghin. Adică era un fel de brainwashing. Această experiență a durat ani buni.
Grecul profitând de poziția sa geoculturală avea un ”background” creștin care îl semnala din când în când. El mărturisește că se simțea mereu inconfortabil și că nu e sigur de faptul că practicile yoga îmbrățișate sunt totuși ceva bun care duc la un scop sănătos. La un momentat dat el ajunge în muntele Athos unde descoperă un călugăr bătrân care îi mai limpezește mintea. Dar bine-nțeles, se întoarce în India și urmează un ”ping-pong” atât ca puncte geografice cât și ca stări lăuntrice. Sunt foarte multe detalii pe care nu cred că necesar să le menționez aici.
Vreau să concluzionez printr-o remarcă. Practicile yoga (mai nou denumite și mindfullness în Europa) au devenit un trend și un mijloc ”cool” prin care îți poți găsi liniștea interioară pentru o bucată de timp. Nu zic că e rău, poate chiar e folositor pentru persoanele depresive pentru o perioadă scurtă. Însă eu întreb; cât de folositor este să aflii Sensul tău nu pentru o zi, două, un an, ci pentru tot restul vieții?